Obiceiuri de Craciun

Sfintirea Mesei de Ajun

Cand cocosul vesteste miezul noptii, spre Ajun, gospodinele se scoala ca sa moaie turtele. Clitul de turte se scoboara de la locul de unde fusese pus ca sa se usuce si sa fie ferit de ochii si manile copiilor, se iau cate 3 - 4 turte, se rup in doua ori in patru bucati si se moaie intr-o apa calduta in care s-a topit zahar si apoi se aseaza pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presara zahar pisat, amestecat cu miez de nuca, asemenea pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau jufla de samanta de canepa. Peste acest strat se pune un alt rand de turte muiate, si iaras julfa sau miezul de nuca, si astfel se urmeaza pana se umple blidul, peste care se presara zaharul sau miezul de nuca; alteori, turtele se ung cu miere, caci deasupra nu se pune niciodata julfa. Cand lucrul acesta este ispravit, femeia merge in "casa cea mare" sau in "casa de dincolo",-odaia care este pastrata curata,- aseaza pe masa de sub icoana cea mai frumoasa fata de masa pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticla de vin rosu, prohir, iar la lipsa alb. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar in cealalta parte o farfurie, jumatate cu bob facalit sau facaluit, - sleit, dupa cum se spune prin Muntenia, - cu ceapa prajita pe deasupra, iar cealalta jumatate este plina cu perje fierte. In cele patru cornuri sau colturi ale mesei se aseaza cate un colac, iar in lipsa, cate un sfert de pane. Intre colacii din dreapta se pune cate un fuior de canepa, bine periat, zicand unii ca acesta este barba lui Mos-Craciun; adevarat, e un mic plocon preotului; prin alte parti, "fuiorul popii" se da de obiceiu in ajunul Bobotezei.

Mos Ajunul

In seara de 23 spre 24 Decemvrie, dupa miezul noptii si pana la ziua, se obisnueste, prin unele parti din Ardeal si Tara-Romaneasca, sa mearga cetele de copii, alcatuite din doi, trei, patru, si cate odata si mai multi insi, din casa in casa, cu colinda, mos-ajunul, buna-dimineata, colindisul, sau buna dimineata la mos-ajun. In aceasta sara nu vine nimeni la han decat numai copiii. Petrecerea lor tine pana la 12 sau 1 noaptea, cand se impart in grupuri cate 5 sau 6, sub conducerea unuia mai mare dintre ei. Pleaca toti in toate partile, strigand pe la ferestrele locuitorilor : - Buna dimineata la mos-ajun !

Stapanul casei iese si le da covrigi, mere, nuci sau colindele, cari sunt singura rasplata a umbletului lor".

Ignatul (20 decembrie)

Taierea Porcului - Cu citeva zile inaintea inceperii ciclului zilelor festive, in comunitatea traditionala romineasca are loc sacrificarea porcului, in ziua de Ignat pe data de 20 Decembrie. Tradiţia cu pricina este respectată îndeosebi la sat, unde totul se desfăşoară conform unui adevărat ritual. Originile acestuia datează din vremurile de dinaintea creştinismului, acesta din urmă aceptându-l ca o parte firească din viaţa comunităţii şi dându-i de asemenea o însemnătate spirituală întrucât bucatele astfel pregătite nu pot fi consumate până ce nu au fost sfinţite de preot.

Impodobirea bradului de Craciun

Alt obicei intalnit este Impodobirea bradului de Craciun, cu jucarii, lumini, globuri, beteala, bomboane impreuna cu familia in data de 24 decembrie.

În timpul noptii, Mos Craciun va aluneca prin hornul caminului si va lasa daruri pentru toata lumea în cismele puse anume sau sub brad.

Steaua din varful bradului

Steaua pe care o punem in varful bradului de Craciun este simbolul stelei care s-a aratat in Betlehem, vestind nasterea lui Iisus Hristos si calauzindu-i pe cei trei magi la ieslea saraca in care acesta se nascuse.

Steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit este evocata si de steaua cu care merg copiii romani la colindat: o stea mare, din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, pe care este lipita, de obicei, si o iconita cu Maica Domnului si Pruncul

Mersul cu capra

Bătrânii considerau capra ca fiind animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. La origini, ˝jocul caprei˝ (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial grav, de cult. De-a lungul timpului acesta a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care vine. În zilele noastre, acest joc a rămas un pretext pentru o revigorarea unor tradiţii din bătrâni, etalarea unor costume, covoare, ştergare tradiţionale în culorii vii.

capra poarta denumirea de turca. Capul turcii are specifice doua coarne inalte, impodobite cu beteala, panglici si clopotei. Uneori este impodobita cu fasii lungi si multicolore de panza sau, mai nou, de hartie colorata. Se spune ca turca era jucata de oamenii insurati. Flacaii se temeau sa o joace, caci se credea ca pentru sase saptamani se departeaza de ei ingerul cel bun si sunt lasati in voia celui rau.

Timp de 40 de zile înainte de sarbatori crestinii respecta Postul Craciunului, care se încheie în seara de Craciun dupa litie.

Colindatul

Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu colinda merg copii şi flăcăii. Aceştia sunt organizaţi într-o ˝ceată˝, cu o ierarhie bine stabilită, existând un conducător şi un loc de întâlnire.

În trecut, flăcăii cu vârste cuprinse între 18-20 ani erau cei care mergeau la colindat. Aceştia îşi găseau o ˝gazdă˝ la care stăteau pe toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe uliţele satului, ci doar în ceată.

Tot ce se petrece în această perioadă trebuie sa aibă un caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, acestea atingând chiar limitele fabulosului.

In prima zi de Craciun, colindatorii merg cu Steaua, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul in care Pruncul Iisus era nascut. Exista cantece specifice si se joaca chiar anumite scenete inspirate din Evanghelii. Colindatul se intinde insa pe toata perioada sarbatorilor de iarna si mai include Capra, Ursul, in perioada Craciunului si Plugusorul sau Mielul, de Anul Nou.